Un lider care nu știe să comunice este ca pescarul fără undiță. Se trezește cu noaptea-n cap, își pregătește cizmele, găleata, momeala. A mai pescuit de alte câteva sute de ori. Știe inclusiv care este cel mai bun loc de pe lac, numai că... chiar când ajunge la apă, realizează că n-are undița.
Ce să facă? Își suflecă mânecile, încearcă să pescuiască cu palmele goale, poate că prinde doi, trei păstrăvi pricăjiți, dar cei mai mari și mai frumoși pești îi alunecă printre degete.
La fel și liderul. Undița este vocea lui, este cuvântul prin care transformă planurile în acțiune. Fără undiță, oamenii nu îl urmează fiindcă nu-l înțeleg. Nu știu ce vrea, nu-i cunosc viziunea, misiunea și valorile, nici competențele și nici măcar ce sarcini le trasează.
Despre cum trebuie să sune vocea liderului autentic am vorbit cu Steliana Moraru, Chief Operating Officer la OTP Leasing Romania și lectorul cursului Skillab “Leadership pentru femei”.
Liderul autentic & liderul impostor
Să facem, întâi, o distincție sănătoasă: vocea liderului autentic vs vocea falsului lider. Cum le deosebim?
“În primul rând, falsul lider comunică etalându-și permanent poziția pe care o are, titluri, funcții. Apoi, tot timpul aruncă vina pe ceilalți și nu-și asumă responsabilitatea. Dă vina pe circumstanțe, dă vina pe echipa lui.
Acest gen de oameni poate sunt niște manageri foarte buni sau persoane cu multe abilități politice ori organizaționale. Dar nu și lideri. Ei bine, adevăratul lider procedează invers: comunică pe ideea că succesul este al echipei, iar eșecul îi aparține.
De pildă, va spune: cutare din echipa mea a realizat acest proiect; este adevărat că am fost și eu pe acolo, dar meritul este al colegului. Fiindcă liderul adevărat înțelege că a recunoaște meritul unui om din echipă înseamnă uneori mai mult decât o mărire de salariu. Înseamnă că vrei să-l crești”, explică Steliana Moraru.
Ochii și urechile la angajatul cu care vorbești
Înainte de a vorbi, liderul în primul rând ascultă. Știe că de calitatea ascultării depinde vocea lui ca lider.
“Să zicem că avem o discuție între patru ochi. Oamenii trebuie să vadă că ești atent la ei, nu la telefon sau pe e-mail. Asta le-ar transmite mesajul greșit - acela că problema lor nu este importantă”, spune Steliana.
După ce asculți, vorbești. Și nu oricum. Calculat, empatic și foarte țintit. De pildă, în discuțiile private cu angajații, Steliana aplică tehnici de coaching prin care încearcă să îi ghideze să își găsească singuri răspunsuri la problemele lor.
‘’După ce i-am ascultat, încerc apoi să am o opinie, nu o judecată. Nu răspunzi imediat, la impuls. Spui: “În situația aceasta, cum te-ai gândit să procedezi?” sau “De ce te frământă asta?” sau “Cum ai ajuns în situația asta, prin ce pași ai trecut? Care sunt barierele pe care le vezi tu?”. Astfel de întrebări mă ajută pentru ca oamenii să înțeleagă că îi ascult. Și îi ascult pentru că vreau să îi trimit spre ei înșiși, spre propriile lor răspunsuri“.
Excesul de comunicare
Ce faci, însă, dacă ai de-a face cu prea multă comunicare și deschidere care te încarcă inutil? Cu oameni care te copleșesc cu un fluviu de întrebări și probleme, toate irelevante. Sau care vin să-ți povestească lucruri ca la psiholog. Și se întâmplă exact când tu înoți în proiecte fără sfârșit.
Cum te descarci de “prea multă comunicare” într-un mod sănătos, echilibrat, astfel încât să nu superi pe nimeni? În astfel de situații, sfatul Stelianei este să înveți să pui unele bariere în comunicare.
“Săptămânal am ședințe presetate, cu unele echipe, iar cu altele, zilnic. Dacă oamenii vin la mine cu lucruri care pot fi rezolvate și altfel, de pildă ar fi putut să le rezolve singuri, sau am fi putut comunica pe e-mail, obișnuiesc să le spun deschis acest lucru, ca să pot rămâne pe mai departe eficientă.
Trebuie să pot crea aceste bariere și limitări foarte sănătoase, pentru ca în acest fel oamenii să și învețe cu ce probleme să vină la mine, astfel încât să rămânem cu toții eficienți și să ne putem ajuta.”
Veștile rele. Cum le comunică un lider
Niciodată nu fuge de ele. Oricât i-ar displăcea, liderul le comunică, chiar dacă-și șifonează imaginea. Cum o face? Cu onestitate, cu empatie, cu claritate și cu optimism, ne descrie Steliana. Și cu curaj.
“Să zicem că în compania noastră de la anul nu se mai fac angajări. Cum le spunem asta oamenilor? Cu onestitate – uite, asta este ceea ce se întâmplă. Apoi, cu empatie – să reținem că diferența dintre empatie și simpatie nu înseamnă doar să îl bați pe om pe umăr.
Cu claritate – încerci să le explici cât mai simplu și mai clar: “Am luat decizia ca de la anul să nu mai facem angajări și uite cum o să se desfășoare activitatea noastră și care va fi impactul”. Oamenii trebuie să știe pe ce se bazează, este securitatea lor financiară.
Cu optimism: “Poate că nu o să mai vindem atât de mult, dacă nu mai angajăm anul viitor. Dar avem trei proiecte mari și iată cum ați putea fiecare dintre voi să contribuiți. Nu mai avem atât de mult volum de business, dar putem contrabalansa cu alte lucruri.
Esența este ca oamenii să știe că, indiferent ce se întâmplă, în continuare vor avea o contribuție importantă”.
Ești liderul unei echipe și situația companiei nu stă pe roze. În loc să dai direct un om afară, încerci întâi să găsești o soluție, dacă este posibil. În cazul acesta îi explici tranșant care este contextul, dacă există posibilitatea să fie trimis, de pildă, la un training sau să fie mutat la alt departament.
Angajatul trebuie să știe că implicarea lui trebuie să crească. Iar dacă nu va avea o contribuție, plecarea trebuie privită ca oportunitate pentru ambele părți.
“Am văzut niște cazuri de oameni trimiși acasă în care CEO-ul le-a comunicat foarte clar: În contextul actual unii dintre voi nu veți mai face parte din echipa noastră. Iată cum am ajuns la concluzia asta și de ce și uite ce putem să vă oferim. Sună cinic, dar să nu uităm că oamenii aceia merită această demnitate a plecării lor, chiar dacă nu au avut rezultate bune”, subliniază Steliana.
Dacă suntem o echipă, suntem o familie?
Ei bine, nu, spune Steliana, aceasta este o falsă impresie. Deci nu vom comunica, așadar, ca în familie. “Nu avem cum să fim o familie pentru că eu nu mă duc acasă și îmi concediez soțul sau copilul”.
Rolul liderului nu este, așadar, acela de a fi cap de familie. Un lider este acela care te face să te simți “acasă” în proiectele tale. Dar care, dincolo de asta, îți inspiră o viziune și îți oferă un imbold.
“În leadership nu avem nevoie de oameni care să ne comunice că A + B = C. Asta știm și noi singuri. Avem nevoie de oameni care să ne ajute să știm de ce A + B = C și ce poți face tu mai bine în acest sens, ca angajat”.
Cărți care n-ar trebui să-i scape unui lider
Inteligența emoțională, scrisă de Daniel Goleman - despre importanţa uriașă a emoţiilor în dezvoltarea fiecăruia dintre noi. Atunci când ne înţelegem sentimentele, toată viața noastră devine mai clară. Ne putem cultiva inteligenţa emoţionalã oricând pe parcursul vieții noastre.
Drive, scrisă de Daniel Pink - despre ce ne motivează cu adevărat. Adevărata motivație pentru a ne bucura de ceea ce facem la serviciu, dar și acasă, pleacă de la nevoia de a ne dirija propriile vieți, de a fi creatori și, în general, de la a deveni mai buni în tot ceea ce facem.
The talent code, scrisă de Daniel Coyle - despre felul în care cu toții ne putem atinge adevăratul potențial, dacă reușim să ne antrenăm creierul în mod corect.
Steliana Moraru, lectorul cursului Skillab "Leadership pentru femei", este Chief Operating Officer în cadrul OTP Leasing România și Leadership Board Member la Global Women in Tech. A fost speaker la evenimente precum Extraordinary Women, Women in Marketing Summit, Women in IT Summit, Startup Europe Summit și are experiență în medii de lucru locale și internaționale în roluri precum Head of Marketing and Digital Transformation, Chief Marketing Officer, International Manager și Program Manager.
