Priviți în jurul vostru. Totul este economie. Ai un smartphone? Cineva l-a proiectat, altcineva l-a asamblat și altcineva l-a vândut. Ai mers în concediu la mare? Tot economie este. Ai plătit cazare, mâncare, distracție, transport. Ți-a plăcut, dar în urma ta un întreg furnicar de oameni și firme beneficiază. Cu cât banii se învârt mai mult, cu atât economia crește și mai multă lume gustă consecințele.
Dar economia nu înseamnă doar lapte și miere. Este o luptă constantă pentru resurse, pentru noi piețe, pentru talente, pentru furnizori, pentru recunoaștere, pentru brand, pentru inima și mintea consumatorilor.
Iar de-a lungul timpului au existat unele dintre cele mai mari rivalități economice. Atât de mari încât unele au dus la războaie, iar altele la războaie comerciale.
Atena este locul unde s-a născut democrația, iar influența ei a fost atât de mare în Antichitate încât a modelat civilizația romană, pe care se bazează tot ce înseamnă astăzi Europa și Occidentul. Filosofia, arhitectura, dar și științe moderne precum astronomia sau medicina își trag seva din modul atenian de gândire
De partea cealaltă, Sparta a fost o civilizație războinică, rămasă în istorie pentru sacrificiul „spartanilor” dintr-un război cu perșii, ecranizat în filmul „300”.
Atât atenienii, cât și spartanii au fondat colonii în alte teritorii. În timp ce economia Atenei se baza pe comerț, cea a Spartei s-a bazat pe cucerire.
Atena era lângă mare, astfel că făcea comerț cu alte orașe-stat sau cu alte teritorii. În schimb, spartanii erau dependenți de agricultură și au cucerit teritoriile vecinilor deoarece terenul lor arabil nu era suficient pentru a susține economic cetatea.
În timp ce atenienii aveau monede cu efigia zeiței Atena, spartanii foloseau bare de fier pe post de bani. Legenda spune că spartanii au vrut să folosească fierul ca mijloc de plată deoarece este mai greu de furat: un hoț avea nevoie de o căruță pentru a fura destule bare de fier. După cum vă imaginați, alte orașe-stat nu erau tocmai dornice să primească bare de fier ca plată.
Între cele două moduri de a privi viața a existat și un conflict: Războiul Peloponesiac, din secolul al cincilea înaintea erei noastre. Motivul: reformele democratice introduse de Clistene, la care spartanii s-au opus. Războiul a durat zeci de ani și a fost indecis până când perșii au intervenit decisiv în favoarea Spartei.
În final, atât Atena, cât și Sparta au fost subjugate de Macedonia, Filip al II-lea și Alexandru cel Mare construind ulterior un adevărat imperiu.
Dacă Roma este fundația pe care s-a bazat Europa actuală, moștenirea Cartaginei este puțin cunoscută publicului larg. Asta nu înseamnă însă că este mai puțin importantă. Cartagina se găsea pe teritoriul actualei Tunisii. A fost fondată în secolul al nouălea înaintea erei noastre de către fenicienii din orașul Tyr, populație semitică din Libanul actual.
Orașul a devenit un adevărat hub comercial în vestul Mediteranei, iar mai apoi s-a transformat într-un imperiu, cucerind părți mari din Spania și o parte din insulele italiene Sicilia și Sardinia. Barcelona, de pildă, își trage numele de la amiralul cartaginez Hamilcar Barca.
Nu a durat mult până când cele două puteri au ajuns pe un curs de coliziune, după ce Roma a început cucerirea Italiei. Mai întâi, Cartagina a pierdut Sicilia și Sardinia, apoi a urmat legendarul război al lui Hannibal, generalul cartaginez care a trecut Alpii pentru a cuceri Roma.
Al treilea război punic a început după ce un senator roman, Cato cel Bătrân, își încheia fiecare discurs din Senat cu fraza: „Cartagina trebuie distrusă”.
Deși a avut o rezistență solidă, Cartagina era mult slăbită și a fost învinsă în 146 înaintea erei noastre. Terenul său a fost arat, iar mulți cartaginezi au devenit sclavi. Ulterior, romanii au fondat Cartagina romană.
Roma însăși a mai durat încă șase secole până când au cucerit-o barbarii în 476 d.H, considerat ultimul an al Antichității și primul an al Evului Mediu în Europa.
Mai recent, în Evul Mediu, o altă rivalitate i-a luat locul: cea între orașele italiene Genova și Veneția care s-au luptat pentru supremația pe mare.
Genovezii aveau colonii în Crimeea și în insulele Chios și Lesbos din Grecia de azi. În vest au avut colonii pe coasta spaniolă, din Valencia până în Gibraltar. În est controlau teritorii precum Tartous (Siria actuală), Tripoli (Libia) și Beirut (Liban). Chiar și în România actuală au avut colonii și avanposturi: Calafat, Galați și Giurgiu (San Giorgio).
De partea cealaltă, Veneția a dominat Marea Adriatică, a cucerit nord-estul Italiei și orașe precum Verona, Vicenza sau Padova. De asemenea, a avut ca posesiuni coasta dalmată, aflată astăzi în componența Croației, dar și nenumărate colonii în Albania, Grecia și Cipru.
De-a lungul timpului, Veneția și Genova au avut patru războaie directe, unele câștigate de venețieni, altele de genovezi. Într-un final, cele două au avut de înfruntat puteri mai mari, iar rivalitatea dintre ele a trecut în plan secund.
Posesiunile venețiene au fost cucerite de otomani în est, în vreme ce partea continentală a fost împărțită de imperiul francez al lui Napoleon și imperiul Austriac. Dincolo, republica Genovei a fost cucerită, pe rând, de austrieci și francezi. Ulterior, atât Genova, cât și Veneția, au intrat în componența Italiei actuale.
Dacă grecii și italienii s-au luptat pentru controlul Mediteranei, imperiile britanic și olandez au ridicat miza: cele două au dorit să controleze comerțul mondial.
Goana după resurse a dus la goana după teritorii. Spania cucerise mare parte din America de Sud și de Nord, Portugalia deținea Brazilia, dar și colonii precum Angola și Mozambic în Africa.
Franța a deținut și ea jumătatea de nord a Africii, Vietnamul și Cambodgia în Asia, plus Siria și Libanul în Levant. Italia avea, la rândul ei, posesiuni în Libia și Etiopia, în vreme ce Germania deținea Namibia, Tanzania și Camerun în Africa, Noua Guinee și Insulele Mariane și Caroline în Pacific. Tot în Africa, Belgia deținea Zairul.
Însă de departe cel mai mare imperiu colonial a fost cel britanic, atât de extins că se spunea că „soarele nu apune niciodată” asupra sa.
Britanicii au cucerit Egiptul, Sudanul, Nigeria, Ghana, Kenya, Africa de Sud pe continentul african, dar și Irakul, Iordania, Israelul actual și Emiratele Arabe Unite în Orientul Mijlociu.
Au dominat și subcontinentul indian, implicit Pakistanul și India, dar și Myanmarul, Malaezia, Singapore și Hong Kong.
Pe lângă toate acestea, imperiul avea în componență Australia, Noua Zeelandă, cele 13 colonii americane ce au format SUA, plus Canada. În Europa mai deținea Ciprul și Gibraltarul, iar în America de Sud avea Guyana, în vreme ce insulele Falkland sunt și acum în posesia sa.
Deși toate marile imperii au avut parte de conflicte, una dintre cele mai mari rivalități economice era între imperiul britanic și Olanda. Dar Olanda acelor vremuri nu era Olanda actuală, europeană, ci un adevărat imperiu de navigatori.
Încă din Evul Mediu, Olanda era numită „cărăușa mărilor”. Avea colonii în insulele Antile, Surinam (America de Sud), părți din America de Nord, Malacca, Sri Lanka, Insula Java (Asia), avea bucăți din Brazilia actuală, dar și din India. De asemenea, deținea colonii în Africa (Mauritius, zone din Africa de Sud și Ghana).
Marea inovație olandeză a fost administrarea coloniilor prin companii: Compania Indiilor de Vest și Compania Indiilor de Est. BigThink făcea în anul 2018 o listă a celor mai bogate companii din lume, iar despre cele două scria că aveau o prezență gargantuană în lume, deținând armade întregi de nave.
Visual Capitalist a calculat în 2017 că numai Compania Olandeză a Indiilor de Est (VOC) ar avea o valoare actualizată de 7.900 de miliarde de dolari, cât cele mai mari 20 de companii din zilele noastre, inclusiv Apple, Google, Microsoft, Tesla și Samsung. Aceasta a fost cea mai mare companie din istorie.
Declinul imperiului olandez a venit după o serie de războaie cu Anglia. În timpul lui Napoleon, francezii au ocupat Olanda, ceea ce a făcut, mai departe, ca britanicii, aflați în război cu francezii, să ocupe coloniile olandeze, așa cum e cazul Cape Town și a teritoriilor din Africa de Sud.
Ulterior, în Al Doilea Război Mondial, Japonia a invadat Indonezia, care făcea parte din imperiul olandez sub numele de Indiile de Est Olandeze. După capitularea japoneză în 1945, Indonezia și-a declarat independența. De partea cealaltă, Imperiul Britanic s-a spart tot după al Doilea Război Mondial, când majoritatea națiunilor și-au declarat independența.
Odată cu epoca modernă au apărut și rivalitățile moderne. Adidas și Puma creionează noul tip de conflict. Povestea lor începe în 1919, când doi frați din Germania, Adolf (Adi) Dassler și Rudolf (Rudi) Dassler, au înființat o fabrică de încălțăminte. Aceasta se numea Gebrüder Dassler Schuhfabrik, prescurtat Geda.
Încălțămintea lor a fost purtată de celebrul atlet de culoare Jesse Owens când a câștigat patru medalii de aur la Olimpiada din 1936 din Berlin. Practic, un atlet de culoare i-a dărâmat visele ariene ale lui Hitler concurând cu încălțări germane. Potrivit Habilitateblog.com, Owen a fost atât de impresionat de încălțările cu crampoane încât le-a spus celor doi frați că fie va concura cu ele, fie desculț.
În 1948 însă cei doi frați se despart dramatic, iar Geda a fost spartă. Motivul exact nu este cunoscut cu certitudine, dar există mai multe teorii, de la faptul că Adolf și-ar fi trădat fratele pentru a prelua compania până la ideea că Rudolf ar fi avut o aventură cu soția lui Adolf. Cert este că parteneriatul dintre cei doi s-a rupt și a dat curs unei rivalități care se întinde până în zilele noastre.
Rudolf a creat brandul Puma, care concura în același domeniu cu fratele său. Acesta din urmă și-a numit ulterior compania Adidas, de la Adi – numele său și Dassler – numele de familie.
Fabrica din orașul Herzogenaurach, cel de baștină al celor doi, a fost separată de o parte și de cealaltă a râului Aurach. Partea de nord era a Adidas, iar cea de sud aparținea Puma.
Ulterior, rivalitatea a continuat cu acordurile de sponsorizare cu echipe si atleți. Adidas a sponsorizat naționala Germaniei la campionatul mondial de fotbal din 1954, când a câștigat primul titlu mondial, învingând naționala Ungariei, sponsorizată de Puma.
Rudolf și-a luat revanșa în 1970, când Brazilia lui Pele a câștigat campionatul. Utilizând un truc, Pele i-a cerut atunci arbitrului să nu fluiere începutul meciului până nu se leagă la șireturi. Drept urmare, toate camerele s-au îndreptat asupra încălțărilor sale Puma.
Printre atleții sponsorizați de Adidas se mai află boxerii Muhammad Ali și Joe Fraser, iar Puma îi are pe listă pe atletul Usain Bolt și fotbalistul Diego Maradonna.
Rudolf a murit în 1974 și Adolf în 1978, iar cei doi sunt înmormântați la capetele opuse ale cimitirului din Herzogenaurach.
Astăzi, Adidas este al doilea producător mondial de echipamente sportive, după grupul american Nike, în vreme ce Puma este al treilea din lume.
O altă rivalitate care a dat forma unei industrii este cea dintre giganții IT Apple și Microsoft. Apple a fost fondată în 1976 de către Steve Jobs, Steve Wozniak și Ronald Wayne, care s-a retras la puțină vreme de la înființare. Woz proiecta calculatoarele, în vreme ce Jobs se ocupa de marketing.
Apple a devenit faimoasă pentru dezvoltarea interfeței grafice, iar în 1984 a lansat Macintosh cu o reclamă celebră, regizată de Riddley Scott, care făcea referire la distopia „1984” a lui George Orwell.
Spotul, care arăta o mulțime hipnotizată în fața unui ecran uriaș din care vorbește Big Brother, se încheie cu o femeie care, spre stupoarea privitorilor, sparge ecranul cu un ciocan. Cu mesajul "vei vedea de ce 1984 nu va fi ca «1984»" Apple se poziționa ca voce a nonconformismului încă de la prima sa reclamă.
Microsoft a fost fondată de Bill Gates și Paul Allen în 1975. Gigantul american IBM i-a acordat un contract pentru realizarea unui sistem de operare pentru calculatoarele personale cu procesoare Intel. IBM, care era un colos la vremea aceea, avea nevoie de sistemul de operare pentru a intra pe piața calculatoarelor personale, „Big Blue” rămânând în urma companiilor mici din domeniu, precum Apple.
Apple a fost însă nemulțumită de faptul că sistemul de operare al Microsoft avea ferestre grafice (Windows) și a dat în judecată compania în 1988. Apple a pierdut însă procesul după ce Steve Jobs a recunoscut că s-a inspirat în realizarea interfeței grafice după o vizită la Xerox PARC.
Cele două companii au căzut ulterior la pace în privința altor probleme, astfel că Microsoft a ajuns chiar să salveze Apple de la faliment în 1997 printr-o investiție de 150 de milioane de dolari.
Rivalitatea dintre cele două a ajuns însă până și în reclamele la calculatoare, iar ulterior s-a extins către fanii companiilor. În timp ce clienții Apple se vedeau drept cei degajați care „gândesc diferit” (de la sloganul „think different” al Apple), utilizatorii de calculatoare cu Windows erau văzuți drept conformiști.
Dacă produsele Apple erau scumpe și de nișă, calculatoarele bazate pe Windows au devenit atât de ieftine încât și le permite aproape oricine. În final, poziționarea s-a dovedit dezastruoasă pentru IBM, care a ajuns să își vândă divizia de calculatoare către chinezii de la Lenovo în 2004, ieșind de pe piața PC-urilor.
Dar rivalitatea dintre Apple și Microsoft nu s-a oprit aici. După investiția Microsoft, Apple a lansat desktopurile iMac (1998), playerul de muzică iPod (2001), smartphone-ul iPhone (2007), tableta iPad (2010) și ceasul inteligent Apple Watch (2014).
Iar acestea au schimbat din nou balanța. Apple a devenit o companie a maselor, mega-profitabilă, iar în 2010 a depășit Microsoft la capitalizarea bursieră.
În paralel, Microsoft nu a fost în stare să se afirme pe piața telefoanelor mobile în lupta cu Apple și nici pe cea a motoarelor de căutare, rămânând în urma Google.
Microsoft a lansat diverse versiuni de Windows pentru mobil, dar niciuna nu a prins la public. A cumpărat divizia de telefoane inteligente de la Nokia în 2013, dar nu a avut succes și a trebuit să o închidă în 2017. Chiar și acum vinde laptopuri, desktopuri și tablete Surface, dar nu are nici pe departe succesul Apple.
Totuși, Microsoft nu este o companie a trecutului. Este în continuare cel mai mare producător software din lume și al doilea furnizor de cloud computing după Amazon. Sistemul de operare Windows și suita Office sunt unele dintre cele mai folosite programe de calculator din lume, fiind indispensabile pentru munca a miliarde de oameni.
Windows-ul este instalat pe 75% din calculatoare la nivel global, potrivit companiei de consultanță StatCounter, în vreme ce Office este cea mai folosită aplicație de business din lume, conform unui studiu Okta citat de TechRepublic.
Apple este în acest moment cea mai valoroasă companie din lume, cu o capitalizare de 2.640 mld. $, în vreme ce Microsoft are o valoare bursieră de 2.000 mld. $.
