Gândirea pozitivă are cu siguranță efecte benefice, însă viața de zi cu zi nu este mereu pozitivă. Motivele de bucurie sinceră nu sunt chiar la tot pasul, iar refrenul "Stai liniștit! Totul va fi bine!" alunecă în dezinteres când realitatea îl contrazice.
Pozitivitatea toxică apare în momentul în care gândirea pozitivă merge prea departe, iar emoțiile și experiențele negative sunt privite prin lentila unui optimism forțat, construit să păstreze aparențele.
Fenomenul pornește de la ideea că, indiferent cât de rea este o situație, indiferent cât de dificile sunt circumstanțele, rezultatul poate fi schimbat doar prin gândire pozitivă. Iar această doză de optimism nefundamentat transformă complet modul de a analiza problemele și îi determină pe cei ce îl practică să își suprime emoțiile negative și să se trateze cu speranță în loc de soluții.
"Good vibes only"
În încercarea de a-și menține angajații productivi și mulțumiți, multe companii perpetuează o cultură în care domină pozitivitatea toxică. Birourile trebuie să fie întotdeauna pline de "good vibes", oameni frumoși și fericire, iar la finalul zilei, pare că angajatul ideal are întotdeauna o atitudine pozitivă, zâmbește des și are mereu pregătită o glumă bună să detensioneze (sau să normalizeze) situații problematice.
Cum diferă optimismul sănătos de pozitivitatea toxică? Dacă problema care generează stres poate fi rezolvată, atunci ar trebui să fie rezolvată. Dacă, în schimb, pozitivitatea este utilizată pentru a diminua emoțiile negative, iar problema rămâne tot acolo, situația se înrăutățește la umbra pozitivității toxice.
De exemplu, într-o echipă există o lipsă acută de comunicare și colaborare ce produce constant tensiuni și neînțelegeri. Dar în loc să vorbească deschis despre această problemă, unii membri ai echipei apelează la pozitivitate ca unică metodă de a diminua emoțiile negative. Așa că încearcă să se concentreze doar pe aspectele bune, ignorând sau evitând discuțiile despre probleme.
În timp, prăpastia dintre membrii echipei se adâncește și mai mult deoarece problema nu este rezolvată, ci ignorată și îndesată sub preșul pozitivității.
Devierea constantă către un optimism fără soluții reale împinge echipele într-un ciclu ineficient și frustrant pentru toți cei implicați. În cele din urmă, nu face decât să agraveze problemele și să afecteze în continuare bunăstarea și performanța echipei.
Jumătatea goală a paharului
Pozitivitatea toxică la locul de muncă blochează emoțiile negative înainte ca acestea să poată fi cu adevărat simțite și le impune oamenilor să fie fericiți. Adesea, această tehnică ajunge să fie folosită pentru manipularea angajaților, astfel încât acțiunile lor să se alinieze cu beneficiile companiei mai degrabă decât cu scopul personal de a avea o stare generală bună.
Cu toate acestea, în mod ironic, atunci când angajații nu sunt încurajați să își exprime problemele sau preocupările reale, inovația și creativitatea în cadrul organizației vor fi limitate.
Angajații expuși constant la pozitivitate toxică pot resimți o presiune excesivă de a se purta întotdeauna ca și cum ar fi fericiți și optimiști, ceea ce poate duce la epuizare și burnout. Iar suprimarea emoțiilor negative și ignorarea acestora poate conduce la probleme de sănătate pe termen lung.
Dar esența toxicității fenomenului este că sună atât de pozitiv încât este dificil să fie perceput ca o problemă.
Un angajat care decide să vorbească despre stările ori emoțiile sale negative, dar căruia cei din jurul său îi răspund cu ”Ai noroc să te afli aici”, ”Totul se întâmplă cu un motiv” sau ”Privește partea bună”, va simți că emoțiile sale sunt nejustificate, iar nimic din jur nu trebuie îndreptat. Așadar, mediul de lucru unde regula e fericirea la comandă îi impune să accepte și să reziste.
Pentru ce e bun adevărul
O cultură a comunicării sincere și deschise le permite angajaților să își exprime preocupările și să ofere feedback constructiv, fără teama de consecințe negative. Dar pentru a ști cum să combată pozitivitatea toxică, angajații au nevoie de armele potrivite. Iar prima este recunoașterea fenomenului.
Cele mai comune semne de toxicitate sunt nevoia de a utiliza mai mult pozitivitatea decât logica, minimizarea problemelor și evitarea completă a criticii, fenomen ce privează angajații de oportunitățile de dezvoltare care, de altfel, le sunt întotdeauna promise mai ales în mediile ce se doresc progresiste.
La nivel emoțional, soluția este și mai simplă: interacțiunile la locul de muncă trebuie să conțină deopotrivă sinceritate și empatie.
În plus, indiferent de cât de sănătoasă ar părea cultura unei companii, fiecare dintre membrii unei echipe ar trebui să își seteze limite pe care ceilalți să le cunoască și să le respecte.
De exemplu, un coleg care are nevoie de câteva momente singur după un eveniment neplăcut la locul de muncă poate nu are nevoie neapărat și de mesaje de încurajare.
De cealaltă parte, dacă grupul căruia încearcă să i se destăinuie nu dispune de energia emoțională necesară pentru a-l asculta, o afirmație clară și sinceră în acest sens va fi mai bună decât o îndrumare la optimism.
Pozitivitatea toxică la locul de muncă poate avea efecte negative semnificative asupra angajaților și a performanței organizaționale, astfel că, în teorie, este în interesul tuturor ca aceasta să fie oprită înainte să afecteze compania în întregime.
Însă fenomenul nu va fi oprit de un teambuilding sau de chestionare de satisfacție trimise trimestrial. Ține de fiecare dintre membrii echipei să identifice derapajele pozitivității și să comunice sincer și empatic pentru a ajunge la sursa problemelor, iar apoi la rezolvarea lor.
