Potrivit unor date prezentate de firma de avocatură Quarles & Brady și citate de către publicația americană CNBC, în cursul anului 2019, doar pe teritoriul SUA, autoritățile federale au descoperit 60 de scheme frauduloase care au atras „investiții” de peste 3 miliarde de dolari.
Astfel, pare că piramidele financiare revin în actualitate, deși în ultima sută de ani ele au fost responsabile pentru mii de fraude. De-a lungul timpului au dispărut miliarde de dolari “investiți” cu naivitate sau cu speranța că banii s-ar putea înmulți printr-o metodă miraculoasă, iar specialiștii atrag atenția asupra faptului că epoca schemelor piramidale ar putea să aibă un sequel.
Ce este o piramidă financiară și cum a apărut?
O piramidă financiară este un model de afaceri bazat pe fraudă și influență. Conform schemei, venitul primilor săi participanți este asigurat din fondurile persoanelor care s-au alăturat ulterior schemei și nu din vânzări de bunuri sau servicii.
Problema este că, în practică, a produce bani pentru toți participanții, după acest model, este un deziderat imposibil de atins. Mai grav este că cei care pun bazele unor astfel de piramide știu foarte bine acest lucru. Schema funcționează atâta timp cât există un flux constant de „investitori” și mai ales banii acestora. Când pe fir apar chiar și cele mai mici sincope, vechii participanți nu mai pot fi plătiți, iar piramida se prăbușește.
Această schemă și-a primit numele prin prisma structurii sale - un număr mare de „investitori” la nivelul inferior oferă bani unui număr mai mic de participanți care sunt cu un nivel mai sus. Adică o piramidă.
Piramidele financiare au la bază conceptul schemei Ponzi. Acest model de afaceri fraudulos a fost utilizat prima dată de către emigrantul italian Charles Ponzi în anul 1919.
El a sosit în SUA având doar doi dolari și 50 de cenți în buzunar și nu a reușit să găsească un mod de a câștiga bani în mod legal. Atunci Ponzi a venit cu o schemă de câștiguri ușoare, dar riscante.
Charles a fondat compania The Securities Exchange, în care „participantul” investea 1.000 de dolari, iar compania promitea că îi va plăti 1.500 de dolari în 90 de zile, deci 50% în 3 luni. De unde veneau acești bani? Secretul era că, în realitate, nu se efectua nicio investiție, iar „profitul” era luat din banii noilor participanți. În 1920, piramida s-a prăbușit, dar Charles s-a îmbogățit în acest fel cu 20 de milioane de dolari.
Deși conceptele de „piramidă financiară” și „schemă Ponzi” sunt considerate sinonime, ele au câteva diferențe:
· Speranța de viață: piramidele clasice trăiesc mai puțin. Cei care le creează se concentrează doar pe afluxul constant de noi investitori, iar schemele Ponzi încearcă să-i păstreze și pe cei vechi.
· Statut legal: schemele Ponzi sunt clar fraude, în timp ce piramidele pot face uneori parte dintr-o afacere legitimă.
· Structura: piramidele necesită „investitori” care să aducă oameni noi. De la fiecare dintre ei, participantul primește un comision și abia apoi trimite banii către cei din partea superioară a piramidei. În schemele Ponzi, fondurile primite sunt direcționate imediat către investitorii anteriori.
Principalele semne ale schemelor financiare frauduloase
Există caracteristici care te vor ajuta să recunoști o schemă Ponzi sau o schemă piramidală într-un fond de investiții:
· ți se promite un randament garantat ridicat al fondurilor investite cu risc minim sau chiar fără niciun risc. Adică ceva imposibil
· ți se spune că situația pieței nu afectează profitabilitatea. Din nou, ceva imposibil
· nu ți se cer date privind sursa de venit. Lucru puțin probabil în mod normal
· fondul nu dezvăluie detaliile strategiei de investiții
Cursuri pe categorii:
Cele mai mari piramide financiare din istorie
#1. Caritas
Suma totală controlată: aproximativ 3 miliarde de dolari
O piramidă financiară la care a participat jumătate din populația României și prin care escrocul Ioan Stoica a înșelat 4 milioane de oameni. Piramida a avut succes și pentru că a avut un ajutor cel puțin neașteptat - statul român.
În 1992, Ioan Stoica a deschis compania Caritas pentru a „ajuta” financiar populația României care se confrunta cu tranziția dificilă a anilor`90. Numele schemei a fost bine gândit, “caritas” însemnând „milă” în limba latină. Acest cuvânt era în consonanță cu numele organizațiilor caritabile mondiale și tocmai de aceea a inspirat încredere. Și românii au crezut.
Caritas promitea un câștig uriaș: 800% față de suma depusă, în doar 3 luni. Depozitele în sine au fost inițial limitate la echivalentul în lei a 50 USD, apoi suma minimă a crescut la 100 USD, iar cea maximă la 800 USD. Pentru populația României, la acea vreme, aceste sume erau uriașe, dar Caritas a devenit rapid foarte popular.
Un rol uriaș în această popularizare a Caritas l-au jucat presa locală, dar și politicienii români. Organizația a fost patronată de Gheorghe Funar, personaj politic important la acea vreme, cu aspirații la postul de Președinte al României.
El a fost și primar al municipiului Cluj-Napoca și chiar a închiriat către organizația Caritas un spațiu imobiliar aparținând administrației locale. Funar a plătit personal unui ziar local să publice periodic liste cu oamenii „norocoși” care și-au înmulțit investițiile de opt ori. În august 1994 piramida s-a prăbușit.
Deși în perioada în care Caritas a fost o organizație activă, Guvernul României a fost la curent cu activitățile ilegale din interior, nici măcar președintele țării nu a îndrăznit să intervină. De altfel, Guvernul se temea de eventuale proteste de stradă și de reacția deponenților furioși.
Până la faliment, Caritas a atras circa 3 miliarde de dolari, iar în cele mai „reușite” zile ale sale, organizația a deținut o treime dintre toate bancnotele românești aflate în circulație.
Organizatorul piramidei a ispășit un an și jumătate de închisoare. În 1996 și 2014, Funar a candidat pentru funcția de președinte al României, dar a pierdut de fiecare dată, la ultimul scrutin obținând 0,47% din totalul voturilor exprimate.
#2. Madoff Investment Securities
Suma totală controlată: 65 de miliarde de dolari
Este cea mai mare piramidă financiară din istorie, deghizată în fond de investiții. Creatorul său, Bernard Madoff, este unul dintre fondatorii bursei NASDAQ și un filantrop cunoscut.
În 1960 a fondat Madoff Investment Securities, o companie angajată în cumpărarea și vânzarea de valori mobiliare la bursă și considerată una dintre cele mai de încredere entități de acest tip de pe Wall Street.
Madoff avea o reputație excelentă: donase milioane de dolari pentru organizații de caritate, iar compania sa aducea constant investitorilor randamente anuale uriașe. Principalele bănci internaționale și numeroase celebrități s-au numărat printre investitorii Madoff Investment Securities deoarece toți credeau că Madoff avea informații privilegiate și, prin urmare, fondul său putea avea la nesfârșit astfel de performanțe.
Cu toate acestea, 40 de ani mai târziu s-a aflat că omul de afaceri plătea vechii investitori din fondurile aduse de noii clienți. Adică a acționat după schema clasică Ponzi. Într-un final, fiii lui Madoff au aflat și l-au predat autorităților.
În urma celei mai mari escrocherii financiare, 3 milioane de oameni au avut de suferit, iar cel puțin patru persoane au murit. Mai mulți bancheri și fiul lui Bernard însuși, care și-a trădat tatăl, s-au sinucis.
Pentru fraudă, Madoff a fost condamnat la 150 de ani de închisoare. A decedat în aprilie, 2021.
#3. MMM
Suma totală controlată: > 2 miliarde USD
MMM este cea mai mare piramidă financiară din Europa de Est. Prăbușirea sa a devenit un dezastru pentru milioane de oameni.
În 1989, Sergey Mavrody, împreună cu fratele și soția sa, au fondat compania MMM, o companie mică ce a vândut echipamente de birou pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice.
Afacerea a avut succes, iar la începutul anilor `90 MMM a devenit lider de piață. Însă, după extindere, firma a avut probleme cu legea. În primă fază, instituțiile fiscale au acuzat MMM de neplata taxelor. Astfel, a devenit dificil să își continue activitatea, iar Mavrody a decis să treacă la sectorul financiar.
La început, MMM a încercat să vândă acțiuni americane, dar fără succes, pentru că investitorii nu aveau încredere în ele. Atunci Mavrody a decis să-și emită propriile acțiuni cu o valoare nominală de 1.000 ruble. Era 1994 când a început istoria MMM ca piramidă financiară.
Valorile mobiliare ale companiei și-au mărit prețul în fiecare zi, deși nu exista un motiv real să se întâmple asta. Publicitatea agresivă și sloganurile catchy și-au făcut treaba.
Astfel, la TV a fost difuzat primul mesaj care anunța că MMM a plătit acționarilor dividende cu 1.000% pe an mai mari decât investiția inițială. Imediat, numărul deponenților a crescut brusc.
Este interesant că prețul acțiunilor MMM a fost stabilit chiar de Mavrody, iar de două ori pe săptămână acesta anunța personal noi prețuri pentru cumpărarea și vânzarea acestora.
În doar șase luni, valoarea titlurilor MMM a crescut de 127 de ori. În același an, compania a promis acționarilor dividende de 30.000% pe an. Deoarece MMM era o schemă piramidală clasică, dobânda mare la depozitele vechi era plătită doar prin atragerea altor investitori noi.
Au existat suficient de mulți bani pentru a plăti “investitorii” până pe 27 iulie 1994. După aceea, Mavrody a redus valoarea acțiunilor companiei la 1000 de ruble, adică exact valoarea de la momentul primei lor emisiuni de acțiuni. Apoi piramida s-a prăbușit.
Imediat după această veste, 50 de persoane s-au sinucis. Biroul MMM și apartamentul lui Mavrody au fost luate cu asalt de polițiști, fondatorul piramidei fiind arestat pentru neplata taxelor. Potrivit autorităților, aproximativ 15 milioane de oameni au suferit din cauza companiei MMM.
#4. Banca Internațională Stanford
Suma totală controlată: 8 miliarde de dolari
Robert Allen Stanford a fondat o imensă piramidă financiară deghizată în bancă. În 1983, Allen Stanford a început să tranzacționeze imobiliare în Florida, dar nu a funcționat legal. Drept urmare, omul de afaceri a decis să mute afacerea în Antigua și Barbuda, în Marea Caraibilor, pentru că în acest stat insular era foarte simplu să te ascunzi de fiscul american și să-ți gestionezi liniștit „afacerile”. În 1986, Stanford a deschis Stanford International Bank.
Tehnica sa? Certificate de depozit emise de „bancă” și prezentate ca o alternativă la depozitul clasic. Condițiile de la Stanford International Bank au fost mult mai atractive decât cele ale pieței: de exemplu, randamentul acestor certificate a fost constant mai mare decât la alte bănci. Clienților suspicioși li s-a spus că certificatele au fost complet securizate de activele Stanford International.
Pe lângă asta, Allen a falsificat documentația „băncii” pentru ca nimeni să nu afle cum stăteau de fapt lucrurile. Adevărul era de fapt simplu: plățile mari ale dobânzilor la certificatele de depozit s-au produs doar ca urmare a atragerii de noi deponenți și a banilor acestora. Piramida clasică.
„Banca” a funcționat timp de 23 de ani, iar în acest timp fondatorul ei a gestionat aproximativ 8 miliarde de dolari, bani de la deponenţi. Stanford International Bank a atras “investitori” nu numai din Statele Unite, ci și din Caraibe și America de Sud.
Autoritățile americane au descoperit Stanford abia în 2009, locația companiei fiind de mult timp anchetată. În 2012, miliardarul a primit o sentință de 110 ani de închisoare pentru crearea unei scheme frauduloase.
#5. Clubul Regilor Europeni
Suma totală controlată: 1,8 miliarde USD
Se estimează că, în Elveția, una din zece persoane a suferit de pe urma Clubului Regilor Europeni. Schema a funcționat în Elveția, Germania și Austria între 1992 și 1994. Aproximativ 94.000 de oameni au fost implicați în ea.
European Kings Club trebuia să devină un loc în care antreprenori din întreprinderile mici și mijlocii să beneficieze de sprijin financiar. Dar pentru a intra în Club era necesar ca aceștia să cumpere o „scrisoare” - de fapt, o cotă din Club în schimbul a 1.400 de mărci germane (echivalentul a 2.324 USD astăzi).
În același timp, deponenților li promitea o dobândă de 200 de mărci în fiecare lună. Aceasta reprezenta o rentabilitate foarte mare pentru o organizație care se angajase doar în vânzarea de acțiuni.
Piramida a continuat să funcționeze până când autoritățile germane și elvețiene i-au arestat pe fondatorii Clubului Regilor Europeni și asociatul acestuia pentru fraudă. Acest lucru a dus la revolte în masă în Elveția, Austria și Germania, deoarece investitorii au refuzat să accepte că au fost înșelați. Au cerut chiar eliberarea escrocilor, pentru că la momentul dezvăluirilor piramida încă funcționa.
Drept urmare, în timpul percheziției Clubului, fiscul a confiscat 500 de milioane de mărci (830 de milioane de dolari) și le-a returnat investitorilor. Cu toate acestea, acțiunile în sine au fost vândute pentru o sumă uriașă - 1,6 miliarde de franci (1,8 miliarde de dolari).
În ciuda magnitudinii înșelătoriei, organizatorii schemei au fost închiși pentru o perioadă de doar 5 ani.
#6. Corporația de beneficii reciproce
Suma totală controlată: 1,25 miliarde USD
Această schemă piramidală a fost organizată de un escroc experimentat, Joel Steinger. Particularitatea organizației sale a fost că a făcut bani din conceptul de ”moarte”.
În 1994, Steinger a înființat Mutual Benefits Corporation, deși, conform documentelor, era înregistrat drept simplu consultant. Până atunci, Comisia pentru Valori Mobiliare din SUA îi interzisese deja lui Joel să vândă valori mobiliare. Dar asta nu l-a oprit să continue.
Mutual Benefits Corporation a făcut bani din decontare viatică. Adică acțiuni la polițele de asigurări de viață ale persoanelor cu boli terminale. Ideea era că pacientul își vinde asigurarea altor persoane, știind că nu va mai avea nevoie de ea.
Era în primul rând benefic pentru persoana în cauză, care primea un venit unic de la cumpărător în timpul vieții, și nu o plată postumă de la compania de asigurări de care nu s-ar mai putut bucura niciodată.
Cumpărătorul poliței era și el câștigător: devenea noul proprietar al poliței, plătea rate lunare și primea beneficii în momentul decesului asiguratului anterior.
Mutual Benefits Corporation achiziționa polițele de la pacienți, le vindea terților și devenea intermediar între compania de asigurări și noii proprietari ai acțiunilor. Aceștia din urmă făceau contribuții lunare, iar principiul beneficiilor reciproce le promitea în schimb un procent bun din plata asigurării post-mortem. Cu condiția ca, desigur, primul proprietar al poliței să fie într-adevăr pe moarte.
Dar această schemă era atât de complicată în mod deliberat tocmai pentru a deruta potențialii investitori. Tot ceea ce li se cerea deponenților era să-și aducă banii la Mutual Benefits Corporation. Apoi, angajații companiei ofereau investitorilor rapoarte false despre bolile „letale” ale asiguraților.
Se presupunea că foarte curând ar trebui să-și primească dobânda din plata asigurării postume, dar pentru că planul “deceselor în masă” nu s-a concretizat, escrocii au fost nevoiți să plătească dobânzi vechilor deponenți cu banii altora noi. Astfel, totul s-a transformat într-o schemă clasică Ponzi.
În 2001, Joel Steinger a fost predat poliției de către unul dintre medicii care falsifica diagnosticele pacienților. În 2014, escrocul a fost închis pentru o perioadă de 20 de ani.
Compania a activat până în anul 2004 și a vândut 30 de mii de polițe de asigurare de viață pentru un total de aproximativ 1,25 miliarde de dolari.
Filme și cărți despre schemele piramidale
#1 "Liar, Great and Terrible" (2017)
Filmul este despre modul în care Bernard Madoff a reușit să-și înșele colegii bancheri și sute de mii de investitori privați timp de 40 de ani. Intriga se bazează pe evenimente reale – pe așa-numitul „scandal Bernard Madoff”, cel mai mare din istorie. În rolul principal joacă actorul Robert De Niro.
#2. K. Cross: "Anatomy of a Ponzi Scheme: Scams Past and Present: True Crime Tales of White Collar Crime"
În această carte autorul oferă o imagine de ansamblu asupra schemei Ponzi - istoria creatorului ei, principiile de funcționare și cele mai scandaloase cazuri. În plus, Cross scrie cum poți să recunoști o astfel de schemă frauduloasă.
Cartea își propune să demonteze miturile care privesc părțile implicate în modele de afaceri similare. Da, există o părere că investitorii din schemele Ponzi și piramidale sunt oameni creduli care doresc câștiguri rapide și ușoare. Cu toate acestea, uneori, deponenții s-ar putea să nu înțeleagă cui i-au încredințat banii.
De exemplu, investitorii fondurilor de pensii habar n-aveau că sunt implicați în structura lui Bernard Madoff. Prin urmare, pierderea banilor a venit ca un șoc pentru ei. Cartea arată clar că nimeni nu este imun la fraudă financiară.
#3. Betting on zero
Film documentar regizat de Ted Brown. Aceasta este o mini-investigație a activităților companiei americane Herbalife, specializată în alimentație sănătoasă. În film, regizorul oferă dovezi care susțin ideea că multinaționala Herbalife este o piramidă financiară care se va prăbuși în curând.
