Unii spun că e o pierdere de timp. Alții, că e prilej de afirmare. Cert e că profilul de social media (sau lipsa lui) și relevanța postărilor (sau lipsa ei) conturează astăzi portretul fiecăruia dintre noi.
Aplatizate de zgomotul rețelelor sociale, identitățile tuturor sunt ușor de redus la etichete simple. “Expert”, “inteligent”, “creativ” sau “agresiv”, “narcisist”, “neprofesionist” sunt concluziile pe care ceilalți — prieteni și viitori angajatori deopotrivă — le pot trage după numai câteva secunde de scroll.
Așa cum o postare nepotrivită din club spulberă șansele unei cariere reușite în bancă, o alta care arată know-how și viziune deschide noi orizonturi. Generațiile care au crescut cu internet înțeleg intuitiv asta. Când comunică online, comunică public. Și astfel, social media a dat startul unei noi revoluții: comercializarea propriei imagini. În masă. În orice moment. În timp ce mulți alții luptă tot pentru atenție.
Pentru a câștiga — vizibilitate, relevanță și o ușă deschisă — un brand personal, ca oricare alt brand, trebuie să aibă viziune, mesaj, o audiență clară și, cel mai important, să rămână întipărit în mințile celor ce o compun.
La aproape 70 de ani de la decesul său, James Dean încă trăiește în imaginația publicului. Cu peste trei sute de milioane de rezultate Google sub numele lui, depășește personalități importante din ziua de astăzi, precum Johnny Depp și Leonardo DiCaprio, iar imaginea lui încă generează încasări de milioane de dolari pe an.
Trei filme și o moarte timpurie l-au fixat pe James Dean în cultura pop drept simbol al răzvrătirii și avatar al adolescentului american. Imaginea atemporală și modul în care a fost ea construită este o lecție nu doar despre ingredientele standard ale unui brand, ci și despre importanța autenticității care șterge granița dintre persoană și personaj.
Arhetipul rebelului
În spatele portretului creionat în tușe groase la Hollywood, copilăria actorului este cea care stă la temelia revoltei sale. Decesul mamei când acesta avea doar nouă ani și abandonul tatălui care l-a lăsat în grija unor rude și cu care a avut toată viață o relație dificilă l-au aruncat pe orbita unei adolescențe marcate de confuzie și angoasă.
Neglijarea timpurie s-a preschimbat în nevoia de a fi văzut, auzit, de a răsturna regulile generațiilor anterioare și de a sfida.
La fel ca Harley-Davidson, Vans și MTV, James Dean se încadrează în arhetipul rebelului, casa brandurilor independente, îndrăznețe, non-conformiste, care vor să provoace oamenii să gândească altfel.
Cu motto-ul “regulile sunt făcute pentru a fi încălcate”, rebelul este un revoluționar, un răzvrătit împotriva sistemului actual. Însă există pericolul să fie ridiculizat de publicul larg — un risc pe care brandurile create în matrița acestui arhetip îl pot evita doar jucând cartea autenticității.
Fără o bază reală a răzvrătirii sale, rebelul, ca oricare alt arhetip nedublat de o misiune care să-l susțină, își pierde substanța și capacitatea de a rezona cu publicul. Însă Dean le avea din plin pe ambele. Și atitudinea, reciclată din traumele copilăriei, și contextul cultural marcat de ascensiunea spiritului rock’n’roll.
O nouă audiență
Astăzi asociem adolescența cu rebeliunea. Cu muzica ușor de criticat de generațiile anterioare. Cu experimentele vestimentare. Cu un mod liberal de a folosi cuvintele. Însă această legătură a luat naștere abia în anii ‘40 când tinerii americani, în umbra celui de-al Doilea Război Mondial, au început să își construiască o cultură proprie.
Pentru prima dată până atunci, adolescenții erau mai puțin interesați de cum se făceau lucrurile în trecut și mai mult de cum se pot distra în prezent. Ce astăzi pare comportamentul standard pentru un adolescent, pe atunci era o ruptură de trecut.
James Dean a pus o față și un nume pe un fenomen social. Simbolul perfect pentru clivajele care se căscau în societate, el a fost portavoce pentru o nouă generație considerată prea imatură pentru a-i fi ascultate părerile, dar care își cerea drepturile.
Cele trei filme în care a jucat, "Rebel Without a Cause", "East of Eden" și "Giant", ilustrau conflictul dintre generații și răzvrătirea tineretului, amplificând astfel misiunea sa, și a oricărui brand “rebel”, de combatere a status quo-ului.
Spiritul cinic al personajelor jucate de James Dean i-a construit o tonalitate de brand neconvențională și sfidătoare, iar identitatea vizuală — tricoul alb, jeans-ul clasic și jacheta roșie din filmul care l-a consacrat — apăsau și mai tare pedala controversei. Dacă astăzi imaginea nu mai are nimic ieșit din comun, la vremea aceea, a formalităților și a oamenilor îmbrăcați la patru ace, vestimentația lui era un nou mod de a sfida.
Tipic arhetipului de rebel, identitatea vizuală a actorului a conturat imaginea unui brand controversat. Dean a acaparat astfel un nou segment de public prin întruchiparea unui adolescent cu propriul stil, comportament, limbaj și gândire. Iar tinerii l-au văzut ca pe un simbol al revoltei generației lor și totodată, ca pe un anti-erou cu care pot rezona.
Testul de autenticitate
Prin exprimarea gândurilor și sentimentelor sale pe ecran, Dean a demolat granița dintre realitate și fantezie la Hollywood. A invitat publicul să îl cunoască personal prin prisma povestirii fictive.
Traumele sale au fost valorificate în film, iar vulnerabilitatea sa, transformată în artă inimitabilă. A reușit, grație autenticității care l-a diferențiat, să reinterpreteze nu doar modul în care arată și se poartă un adolescent, ci însăși ideea de masculinitate.
Înaintea lui, actorii de la Hollywood aveau o prezență stoică pe ecran. Figuri impenetrabile precum Cary Grant, Clark Gable și Humphrey Bogart erau “bărbați de școală veche”, în vreme ce James Dean a inițiat un nou tip de masculinitate, care era mai puțin despre virilitate, și mai mult despre vulnerabilitate. El înfățișa sexul masculin pe sticlă cu o alură distinctă — profundă, sensibilă și indiferentă în fața cutumelor.
Asumarea unei astfel de imagini în spațiul public nu reprezenta un bastion al masculinității. Însă actorul a deschis public ușa către o realitate psihologică care a atras o nouă generație, hotărâtă să schimbe radical peisajul social.
La celălalt capăt al spectrului personalității sale, atitudinea rebelă și înclinația către risc caracterizau, în egală măsură, atât personajele, cât și actorul.
James Dean iubea mașinile de curse și obișnuia să investească în ele banii câștigați din filme. Conducea un Porsche 550 Spyder, poreclit „Little Bastard”, când, în urma unui accident frontal cu o altă mașină pe o autostradă din California, și-a pierdut viața la vârsta de 24 de ani — un moment sumbru, dar care a solidificat întregul etos „Live fast, die young” pe care actorul îl reprezenta.
Nu a apucat să vadă decât unul dintre cele trei filme în care a jucat. Brandul său însă continuă să trăiască. Un amestec de agresiune și sensibilitate, de traumă și faimă, de rebeliune și frustrare l-au țintuit în mințile noastre ca tânăr în război cu lumea.
