Inițial ne gândeam dacă să te împovărăm cu acest text înainte de sărbătorile de iarnă, dar apoi ne-am dat seama că nu am vrea să-ți provocăm un asemenea stres emoțional fix la intrarea în mall, ori când erai cu degetul pe comanda care ți-ar aduce atâta bucurie.
Firește, cu trecerea timpului și acest articol ți-ar putea ajunge în fața ochilor înainte de „sezonul cadourilor”, dar nu ne asumăm efectul surprinzător al trecerii timpului.
Cum îți petreci prima parte a anului?
Probabil te uiți la obiectele achiziționate „de la Moș Crăciun”, ori primite conform listei date în avans, și simți un profund și mare meh interior. Ceva lipsește? Ceva nu te împlinește cu adevărat? Te-ai săturat deja de gadgetul așteptat cu atâta ardoare? Hainele mult visate sunt deja pierdute prin străfundurile șifonierului? Accesoriile, oricât de luxoase, nu mai ies în evidență nici măcar în ochii tăi?
Până la urmă de ce ți-ai dorit atât de mult să le ai? Uite o întrebare la care numeroși oameni de știință s-au străduit să găsească un răspuns atunci când au pornit să își analizeze impulsurile consumeriste. Așa s-a ajuns la ceea ce se numește „Efectul Diderot”.
Scurt istoric
Denis Diderot a fost un celebru filosof francez. A trăit în secolul al XVIII-lea. În ciuda faimei sale internaționale (pentru că scrisese „Encyclopédie”, cea mai amplă lucrare de gen a timpurilor sale) nu avea bani. A trăit toată viața într-o sărăcie aproape lucie. Lucrurile s-au schimbat la 180 de grade în 1765 când a trebuit să-și mărite fiica și n-a avut bani de zestre.
Ecaterina a Rusiei, auzind de situația filozofului francez, s-a oferit să-i cumpere întreaga bibliotecă pentru suma de 1.000 de lire (aproximativ 50.000 de dolari în ziua de azi).
Când Diderot s-a văzut cu bani în buzunar s-a oprit în primul magazin și s-a cadorisit cu o robă superbă. La scurt timp avea să-și dea seama că între robă și restul obiectelor lui era o diferență uriașă de valoare și stil. Nu se mai asorta nimic la „noul” Diderot. Așa că a început să cheltuie și mai mulți bani pe bunuri și accesorii care să complimenteze ținuta nobilă.
Nu știm dacă upgrade-ul casei s-a făcut din toți banii de zestre și dacă fiica lui s-a mai ales cu ceva după ce tatăl a intrat într-un shopping spree. Cert este că astăzi ne-a lăsat moștenire un fenomen social (Efectul Diderot). Și enciclopedia.
Cursuri pe categorii:
Înapoi în zilele noastre
Afară ninge (ori nu, încălzirea globală ne-a lipsit pe cei mai mulți de acest element crăciunistic). Magazinele te atrag cu molipsitoare oferte. De pretutindeni ești chemat, prin urlete publicitare, să te bucuri/savurezi/experimentezi produse mai bune, mai frumoase, mai eficiente, mai și iar mai.
Ai nevoie de ele? Discutabil. Dar „la naiba, e Crăciunul și merit un cadou”. Câteva ore mai târziu ai spatele cocoșat de zeci de plase și punguțe cu logo mare pentru simplul motiv că prima achiziție nu se asortează cu nimic din ce ai și aveai nevoie de tot ce ți-ai cumpărat. Felicitări, tocmai te-ai întâlnit cu (efectul) Diderot în mall.
De asemenea, să nu omitem și faptul că oamenii au o tendință (naturală?) de a acumula. Exceptând cei dedicați unei vieți monahale, prea puțini vor să aibă mai puțin. Chiar și adepții minimalismului scandinav fac coadă periodic pentru reînnoirea mobilierului minimalist. Și chifteluțe.
Ce spune psihologia?
Profesorul în psihologie Lawrence R. Samuel explica într-un articol faptul că plecând de la teoria nevoilor lui Maslow n-am avea nevoie de prea multe lucruri, exceptând acelea care ne ajută să avem asigurate elementele de bază ale existenței. Care sunt elementele principale? Hrană, adăpost, haine. Dar Maslow a fost clar în privința acestora și nu s-a referit niciodată la prea multă mâncare, case mult prea mari și haine „în trend” achiziționate săptămânal.
Lawrence R. Samuel consideră că un prim motiv pentru care e posibil să ne lăsăm atât de ușor pradă bunurilor după care tânjim este pentru că, în esență, suntem consumatori și unii foarte sensibili la promisiunea că un bun ne poate aduce fericire și împlinire. Cu toate astea, subliniază el, acest model de viață este dovedit ca nefiind sinonim cu o viață fericită, existând constant o fugă după un bun și mai nou, ori frumos.
De asemenea, și percepția celorlalți este foarte importantă în toată ecuația achiziției unui bun. „Animal” social, omul este ușor de manipulat de percepția celorlalți cu privire la bunurile pe care le deține. Tradiționalul „dar eu ce am? De ce să nu-mi cumpăr dacă toată lumea are?” Cu atât mai mult în contextul în care simți că toată lumea te judecă pentru că nu ai ultima și cea mai strălucitoare jucărie.
Sociologul și economistul Juliet Schor atrăgea atenția încă din anul 1998 (în lucrarea The Overspent American) că stilul de viață modern produce un efect de „consumerism competitiv”, ceea ce duce la un efect de domino în care oamenii consumă mai mult decât se poate produce. Bătălia constantă de a crește pe scara socială și a accede la noi simboluri ale succesului sunt o cale sigură spre insatisfacție perpetuă.
Conform unui articol NPR din 2006, casele americanilor s-au dublat în suprafață începând cu anii 1950, iar tendința de creștere nu pare că s-a oprit niciodată. Probabil că în curând o să putem vedea din România acoperișurile celor din Los Angeles și Atlanta.
Există și „dependența de shopping”, fenomen cercetat de psihologi și pentru care se caută constant soluții. Victimele acestui viciu sunt prizonierii unui cocktail de endorfină și dopamină care se creează de fiecare dată când fac o achiziție. Practic, trăiesc o constantă bucurie a noului. Ca și cum fiecare dimineață e una în care găsești cadouri sub brad. Sună idilic, dar costă mulți bani.
În încheiere poate te-ar ajuta să cunoști care sunt simptomele de care suferă o persoană dependentă de cumpărături:
- Cheltuie mai mulți bani decât își permite;
- Face cumpărături pentru a se calma, ori a ieși din depresie;
- Face cumpărături pentru că nu vrea să se simtă vinovat/ă că a făcut alte cumpărături;
- Dezvoltă o relație toxică cu alte persoane pe fondul cumpărăturilor excesive.
De acum și până la următorul „anotimp” al cadourilor ai tot timpul din lume să te gândești la toate lucrurile de care nu aveai nevoie și pe care ți le-ai dorit atât de mult. Poate că în fiecare dintre noi zace un mic filozof francez.
