Generația Z e pe cale să depășească numeric generația ei predecesoare, Millennials. A intrat deja masiv pe piața muncii, iar odată cu ea, și mediul muncii suferă mutații, angrenând în acest proces generațiile ”colege” care sunt nevoite să se adapteze schimbărilor.
Quiet quitting e unul din conceptele care au apărut la intersecția dintre Gen Z și generațiile sale predecesoare. Și-a făcut loc pe agenda publică de discuții și a devenit un subiect de conflict în dezbaterile despre muncă, cultură organizațională și chiar sănătate mintală.
Întrebarea de la care voi porni în acest articol e dacă quiet quitting e realmente o problemă de colaborare între cei din Generația Z și colegii lor Millenials și Gen X sau este doar un concept apărut dintr-un viciu de înțelegere a nevoilor și mindset-ului celor mai tineri.
Gen Zs, zoomers sau ”digital natives” sunt generația de 20+ ani, cei născuți la finalul anilor ’90 până la începuturile anilor 2010. Sunt primul grup demografic ce a avut acces la internet încă din copilărie.
Iar deși internetul s-a integrat destul familiar în rutina noastră, a tuturor, faptul că acum avem o generație care a fost socializată integral prin acest filtru și a avut acces infinit la informații încă din copilărie, devine un obiect de observație foarte interesant, un fel de celulă experimentală în care putem vedea cum se raportează ei la diferite dimensiuni sociale precum munca.
Quiet quitting este un fenomen apărut odată ce Gen Z a luat contact cu piața muncii. E o poziționare față de condițiile din culturile organizaționale construite până acum de colegii lor mai mari, Millenials și Gen X, și se constituie într-o distanțare psihologică față de tot ce se întâmplă la job.
Gen Z nu mai stau peste program, nu mai tolerează un mediu de lucru toxic, nu își amestecă viața de job cu cea personală, o prioritizează pe cea din urmă și amendează orice comportament deviant și abuziv din partea colegilor și managerilor. Nu sună chiar așa rău, corect?
Însă acest comportament de quiet quitter a devenit extrem de reclamat pentru că se presupune că Gen Z au devenit complet dezinteresați de muncă, cu toate că abordarea lor se bazează strict pe dorința de a nu face mai mult decât scrie în fișa postului. Din nou, nu sună chiar așa rău, corect?
Quiet quitting pare mai degrabă un concept creat de generațiile predecesoare ale Gen Z, al căror mindset de muncă e unul total diferit.
Dintr-o perspectivă antropologică, modul în care diferite generații se raportează la muncă, în general, stă sub semnul unei ciclicități istorice. Conform studiilor, precum cele avansate în cartea ”A generation of sociopaths. How the baby boomers betrayed America” fiecare noua generație care apare va fi ca o reacție la cea anterioară, îi va internaliza greșelile și comportamentele și va încerca să acționeze opus acesteia.
O analogie potrivită pentru a înțelege mecanismul e cea a curentelor artistice care evoluează doar prin ”ism”, adică printr-o reacție perpetuă la curentul anterior. Impresionism, realism, simbolism, unde ”ism” este un indiciu lingvistic care îți spune că acel curent a apărut contra ceva.
La fel se întâmplă și în cazul fiecărei generații. Se naște și se comporta contra generației ce a precedat-o, din dorința de a deschide noi portițe spre evoluție.
Dar să privim în perspectivă istoric-antropologică, luând drept areal de observație doar România, care din motive ce țin de istoria regimurilor politice, are niște caracteristici aparte. Comunismul a produs mutații în ce privește traiectoria muncii în țara noastră, motiv pentru care, generațiile au particularități specifice în zona care a stat sub incidența economiei centralizate.
Baby Boomers
Sunt bunicii noștri, prima generație care a muncit în fabrici. Sunt cei care au prins atât regimul lui Gheorghiu Dej și cel al lui Ceaușescu, sunt cei care au fost mutați din rural în urban pentru a contribui la idealurile regimului și la susținerea producției naționale. Ei sunt o generație tulburată de schimbări radicale, care a trăit într-un "hustle culture" generat de inadaptare și nevoia de a-și crea un prezent și un viitor.
Gen X
O generație care, raportându-ne din nou la evenimentele pe care ei le-au prins în timpul vieții active de muncă, au fost fie antreprenoriali, fie destul de liniștiți în câmpul muncii.
Gen X au intrat pe piața muncii în timpul comunismului și au moștenit o structură destul de bine pusă la punct și o filosofie bazată pe siguranța locului de muncă și a venitului, coroborat cu o inhibare generalizată a creativității și tendinței de a face mai mult decât e nevoie.
Cu toate acestea, în 1989, gen X s-a divizat în două categorii, din punct vedere al muncii. Fie au devenit antreprenori, profitând de avântul capitalismului abia la început, fie și-au păstrat vechile locuri de muncă pentru foarte mulți ani. Deci, fără hustle culture.
Millenials
Millennials este prima generație care a ajuns în piața muncii într-un capitalism deja concretizat. Astfel, posibilitatea de a avea aspirații profesionale, deschiderea către vest, existența unei piețe libere și competitive i-a făcut pe cei din această generație să fie poate cea mai dornică să livreze mai mult la locul de muncă, să dovedească, să se autodepășească constant, să câștige mai mult, să ajungă mai departe.
La pachet cu aceste idealuri, însă, au venit și sacrificii care se înscriu în definiția hustle culture: stat peste program, burnout, suprasocializarea la muncă, stresul, amânarea întemeierii vieții de familie (în cazul celor care își doreau) și pierderea echilibrului între viața personală și viața de la muncă.
Gen Z
Cei din această generație au trecut prin recesiunea economică din 2008-2010, prin instabilitate politică, iar mai recent, au trăit doi ani din începutul carierei lor în pandemie. Pornind de la aceste considerente, majoritatea studiilor au presupus că Gen Z vor fi orientați către construirea unei cariere cât mai sigure, fără să îți asume riscuri majore.
O parte din această profeție s-a împlinit, dar asta și pentru că Gen Z mai are o particularitate în ce privește reacția lor la generația anterioară. Sunt mult mai conectați la cauzele sociale și politice, mai conștienți de tot ce înseamnă sănătatea mintală, formele de abuz, sunt mai reticenți la ierarhii și autoritate și au ”învățat din greșelile” generației Millennials în termeni de work-life balance. Gen Z este generația care nu mai acceptă compromisuri când vine vorba de viața personală.
Așadar, quiet quitting a reprezentat un șoc în piața muncii, un șoc pentru generațiile anterioare care erau mult mai orientate către hustle culture, dar asta nu înseamnă că Gen Z demisionează cu adevărat sau că își fac treaba pe jumătate, ci doar se despart de niște obiceiuri și filosofii de muncă, considerate până la ei status quo, dar care în lumina evenimentelor trăite de ei, devin neofertante și chiar exploatatoare.
Gen Z încearcă să stabilească un teritoriu sănătos al echilibrului dintre viața personală și muncă. Ei nu consideră că oamenii de la birou sunt familia lor, ci petrec timp cu familia adevărată. Nu participă în evenimente de la muncă care îi fac să se simtă inconfortabil, ci preferă să-și investească energia în altceva. Gen Z nu acceptă autoritatea abuzivă și agresivitatea de orice fel la locul de muncă, ci alege să o raporteze, să o înfrunte sau să părăsească locul de muncă.
Și, poate cel mai reclamat lucru de până acum, Gen Z nu lucrează mai mult decât este stipulat în fișa postului. Ei nu vor încerca să supra-livreze pentru a se afirma, nu vor intra în burnout și nu vor sta peste program pentru a îndeplini niște task-uri care nu se află în descrierea jobului.
Așadar, este acesta într-adevăr quiet quitting sau e o normalitate care trebuia de mult stabilită și un derapaj de la o filosofie de muncă uneori mult prea competitivă?
Poate că acum toate aceste schimbări sunt disruptive pentru generația actuală de manageri și CEOs, dar e important să fim atenți la nevoile Gen Z, să recreăm și actualizăm structurile care să-i acomodeze, cu scopul de a crea un mediu de muncă sănătos și echilibrat.
