Epic fail: De ce eșuează produsele | Skillab Business School
Для отслеживания статуса заказа — авторизируйтесь
Введите код, который был выслан на почту Введите код с SMS, который был выслан на номер
Код действителен в течение 5 минут Код с sms действителен в течение 5 минут
Вы уверены, что хотите выйти?
Сеанс завершен
На главную
Blog

Căutare

content

Epic fail: De ce eșuează produsele?

Câteodată poți să ai un produs bun pe care nu îl vrea nimeni

cover-min-64d23238ed5fd087275853.jpg

Ce problemă rezolvă produsul tău? Chiar are cineva nevoie de el? Știi cui te adresezi? Ai vreun avantaj competitiv? Care sunt trendurile din piața pe care o vizezi? Acestea sunt principalele întrebări pe care trebuie să și le pună un antreprenor sau o companie care tocmai se pregătește să lanseze un produs.

Unii învață lecții dure, așa cum este cazul unor produse rămase în istorie prin modul spectaculos în care au eșuat. Însă greșelile nu sunt niciodată fără rost pentru că alții pot învăța ce nu a mers bine.

#1 Windows Vista

Gigantul american Microsoft a lansat Windows Vista în anul 2006, după succesul nebun pe care l-a avut cu Windows XP, una dintre cele mai stabile și mai iubite versiuni a sistemului de operare.

Însă Vista nu a avut nici pe departe succesul scontat. Atât de gravă a fost problema încât Microsoft a revenit cu un alt sistem de operare în doar trei ani, lansând Windows 7 în anul 2009.

Principala cauză pentru care Vista a fost un eșec a fost faptul că era plin de bug-uri. Publicația americană ZDNet făcea încă din 2008 o listă cu cinci motive pentru care Windows Vista le-a dat dureri de cap clienților și, mai ales, companiei:

  • A stricat mult prea multe lucruri, multe periferice și programe nu erau compatibile.
  •  Vista nu ar fi trebuit să existe. Microsoft a pendulat între lansarea de mici îmbunătățiri anual și versiuni majore la fiecare 3-5 ani. În loc să aleagă versiunile anuale, a revenit la planșa de desenat și a luat-o de la zero.
  •  Era prea lent. Windows XP a avut inițial 35 de milioane de linii de cod și la final a ajuns la 40 de milioane. Vista a pornit cu 50 de milioane de linii de cod, ceea ce făcea ca PC-urile să se miște foarte încet. Site-ul Tom’s Hardware arăta în 2007 că Vista execută mai încet sarcinile atunci când este comparat cu un PC cu aceeași configurație, dar care rulează Windows XP.
  •  Windows XP era mult prea popular. În 2008, existau 1,1 miliarde de calculatoare, din care 70% rulau Windows XP. If it ain’t broke, don’t fix it!
  •  Apple a demonizat Vista. Compania condusă la acel moment de Steve Jobs a rulat o serie de reclame prin care ironiza lentoarea Windows-ului.

Cea mai mare problemă a Windows Vista însă a fost că a deturnat atenția Microsoft de la noi domenii de frontieră, precum smarpthone-urile și motoarele de căutare. 

În anii cât Microsoft a fost ocupat să repare Windows, Apple a lansat iPhone (2007), iar Google a devenit cel mai popular motor de căutare din lume și cel mai mare furnizor de sisteme de operare pentru telefoanele mobile. 

Microsoft nu a reușit apoi să penetreze niciuna din aceste piețe. Windows Vista a rămas în istorie drept „cel mai mare eșec al Microsoft”. Dar nu este singurul. 

#2 Google Glass

Google are la rândul său o serie de eșecuri răsunătoare, iar Google Glass este sus pe listă. Lansat inițial în 2013, acesta trebuia să facă o fuziune între lumea online, unde serviciile Google reprezintă 40% din traficul de internet, și lumea reală.

Practic, ochelarii Google ar fi urmat să facă legătura cu realitatea virtuală. Promisiunea era de augmentare a realității, de aflare de noi date direct pe lentilele Google Glass. Dacă mergeai pe stradă și priveau în jur, sistemul putea să îți recunoască clădiri, să îți spună înalțimea lor, să îți ghideze mersul sau să îți prezinte notificări.

Practic, puteai deveni un cyborg în carne și circuite. Doar că de la filmele SF la realitate a fost cale lungă. Deși Google Glass a avut succes printre fanii tehnologiei, cei care sunt gata să încerce orice, imediat au apărut și criticile.

Prima a fost prețul piperat, de 1.500 de dolari. A doua a fost problema încălcării intimității pentru că ochelarii aveau și o cameră atașată. Faptul că puteai fotografia sau filma oameni fără acordul lor a ridicat multe semne de întrebare.

Recunoașterea facială era din aceeași categorie. Drept urmare, anumite companii le-au interzis clienților și angajaților să folosească Google Glass.

O altă problemă a fost când o serie de cercetători au dezvoltat o metodă de a fura parole cu ajutorul Google Glass. La fel, au existat mari îngrijorări cu privire la riscurile pe care le presupunea șofatul cu ochelarii la ochi.

Iar la toate acestea se adăugau bateria ce ținea doar 4 ore și faptul că nu puteau fi recunoscute comenzile în alte limbi.

Investopedia scria anul trecut că Google Glass a eșuat din cauză că nu avea o identitate exactă. Cumpărătorii de produse de lux le achiziționează pentru identitatea de brand, dar în cazul Google Glass, aceasta lipsea. Compania a încercat să lege ochelarii de fashion și să îi asocieze cu ideea de "cool". Dar nu i-a reușit, iar utilizatorii nu știau de ce ar trebui să îi cumpere.

Mai mult, Google Glass concura cu alt produs care făcea cam același lucru, dar mai bine: smartphone-ul.

În final, Google a lansat o versiune Enterprise, care avea ca scop să facă munca mai sigură. Cert este că produsul nu a fost niciodată unul de mase. Iar, într-un fel, se poate spune că Google Glass a fost, deopotrivă, și înaintea, și în urma vremurilor. 

Între timp, Snapchat a lansat o serie de ochelari de realitate augmentată, iar presa de specialitate tot scrie de câțiva ani că Apple lucrează la un produs similar care ar urma să fie lansat în 2025.

#3 Microsoft Zune

Windows Vista nu este singurul eșec al Microsoft. Player-ul muzical Zune trebuia să concureze cu iPod, produsul care a revitalizat Apple și întreaga industrie muzicală.

Pentru a vedea de ce a eșuat Zune trebuie să înțelegem de ce a avut succes iPod. Acesta a fost lansat în 2001 și venea cu ceva ce nu se mai văzuse până atunci: Steve Jobs obținuse acordul marilor case de discuri pentru a vinde cântece cu 99 de cenți bucata prin iTunes.

De ce? Industria muzicală era îngrijorată de piraterie și de succesul nebun pe care îl avea Napster. Ca atare, Steve Jobs a reușit să forțeze mâna executivilor din industrie reușind concesii importante. Până să apară iTunes, trebuia să cumperi tot CD-ul, chiar dacă îți plăcea doar o melodie de pe el.

iPod a fost un succes atât mare încât multe companii au încercat să îl copieze. Altele, precum Palm, au încercat inclusiv să își sincronizeze propriile dispozitive cu iTunes.

Microsoft și-a încercat la rândul său norocul și a lansat Zune în 2006. Creat în cooperare cu Toshiba, producția sa a încetat în 2012. Robbie Bach, fostul șef al diviziei de divertisment și dispozitive mobile a Microsoft, explica atunci că Zune a fost prea puțin și prea târziu, conform Business Insider, și că gigantul nu a dat niciodată consumatorilor un motiv clar pentru care ar trebui să cumpere Zune în loc de iPod. 

Zune avea cote de piață chiar și sub competitori ca SanDisk sau Creative. Bach a criticat și industria muzicală, spunând despre aceasta că nu a realizat că are nevoie de o alternativă la iPod.

Dar poate principala problemă a Zune nu a fost iPod, ci iPhone. La doar un an după lansarea Zune, în 2007, Apple lansa iPhone. Iar acesta făcea tot ce făcea iPod: era conectat la iTunes, dar avea și multe alte funcții.

Astăzi, muzica nu se mai ascultă de pe playere portabile, ci de pe smartphone-uri, prin intermediul serviciilor de streaming. Cel mai popular serviciu muzical din lume este Spotify, urmat de Apple Music și Amazon Music.

#4 Consola de jocuri Apple

Puțină lume știe că Apple a lansat la un moment dat o consolă de jocuri. Atât de puțină încât pare ceva neverosimil. Cu toate astea, Apple a lansat un astfel de produs, iar eșecul său a fost atât de mare încât merită intrarea pe această listă.

Apple a lansat consola de jocuri Apple Pippin în 1996, la doi ani după ce Sony facea senzație cu PlayStation. Dar Pippin a fost un eșec extrem: vândută cu 600 de dolari bucata, aceasta a rămas pe piață doar un an și numai 42.000 de unități au fost comercializate în total.

Consola a fost realizată împreună cu producătorul japonez de jucării Bandai, care a și licențiat tehnologia și a vândut aceeași consolă sub brand propriu. Și Mitsubishi a dorit, dar în final a renunțat. Totuși, Mitsubishi a produs consola Apple pentru alte companii.

Potrivit Museumoffailure.com, principala cauză a eșecului pentru Pippin a fost prețul mare. Apple vindea consola cu 600 de dolari, pe când Nintendo 64 costa 200 de dolari. Dar pe lângă prețul mare s-a adăugat și lipsa jocurilor.

Mai mult, după ce Bandai a licențiat consola și a început să o vândă sub brand propriu, Apple a oprit campania de marketing.

Bandai a oprit și ea eforturile de promovare în timpul discuțiilor de fuziune cu producătorul de jocuri video Sega. Fuziunea însă nu a mai avut loc, astfel că japonezii au avut o ultimă tentativă în jurul Pippin în 1997. Dar nu a avut succes, iar Bandai a părăsit piața americană.

Deja la acel moment piața jocurilor video era dominată de Sony PlayStation și de calculatoarele cu Windows.

O altă problemă a fost că Apple a promis integrarea celor mai noi tehnologii Macintosh, dar perifericele promise nu au mai ajuns pe piață.

Apple avea probleme financiare la acel moment. În 1997, când Steve Jobs a fost chemat înapoi să salveze compania, acesta a oprit fabricarea Pippin.

Recomandat de citit:

build-preview-62eaad1e57c07624438414-min-64119f8d64f2e720745321.jpg

Cum construiești o companie pentru care oamenii chiar vor să lucreze?

Citește

#5 Windows Phone

Microsoft este singura companie care are trei astfel de produse eșuate în clasament. Și asta pentru că a avut enorm de multe oportunități.

La începutul anilor 2000, Microsoft era cea mai mare companie din lume, cu o capitalizare bursieră de 600 de miliarde de dolari.

Era atât de importantă încât semna acorduri cu guverne ale lumii privind folosirea Windows și a suitei Office, așa cum este și cazul României - acorduri care au dus la dosare penale și condamnări în justiție.

Și era atât de puternică încât pe ambele maluri ale Atlanticului au fost deschise investigații pentru abuz de poziție dominantă.

Acestea au ținut compania ocupată până când au apărut noi rivali: Apple prin iPod, iPhone și iPad și Google prin motorul său de căutare, produse precum Gmail sau Google Maps și Android - baza pentru majoritatea smartphone-urilor din lume.

Dar lucrurile nu au stat mereu așa: Microsoft a avut un avans pe piață. Sistemul de operare Windows Mobile a fost lansat în anul 2000 și a existat pe piață până în 2010. Era folosit de companii precum Motorola, Palm și altele.

La momentul lansării iPhone în 2007, Windows Mobile era alături de Symbian-ul celor de la Nokia printre principalele sisteme de operare pentru telefoane inteligente. În 2010 acesta a fost înlocuit de Windows Phone, iar Windows 10 Mobile a apărut în 2015 ca versiune a sistemului Windows 10 de pe calculatoare.

Microsoft a făcut mai multe greșeli pe parcurs. În 2007, când Apple lansa primul iPhone, acesta s-a bazat pe atingerea ecranului tactil cu degetele, pe când Windows Mobile se baza pe un stylus.

Google și-a dat rapid seama că acesta este viitorul, așa că interfața Android era bazată pe touch. Microsoft a încercat să recupereze rapid, așa că a lansat Windows Phone 7 bazat pe Windows CE, o versiune de Windows care era destinată sistemelor embedded (încastrate), precum bancomate sau echipamente industriale.

Nu a ajutat nici faptul că Microsoft a „tras țeapă” propriilor utilizatori. Telefoanele cu Windows Mobile 6.5 nu puteau face update la Windows Phone 7, iar cele cu Windows Phone 7 nu puteau trece la Windows 8.

La momentul la care Microsoft și-a pus totul în ordine era prea târziu. Marii producători de telefoane, afectați de pierderile pe care le făceau lansând produse cu Windows Mobile/Windows Phone deja au sărit în barca Android pentru a putea concura mai bine cu iPhone.

Într-o ultimă încercare disperată de a fi relevant în lumea mobilă, Microsoft a apelat la conturi. În 2013 a anunțat cumpărarea diviziei de telefoane inteligente a Nokia, cel mai mare producător de telefoane cu Windows Phone. Tranzacția de 5,4 miliarde de euro a fost și ea un eșec. În 2016 Microsoft vindea divizia de telefoane către compania finlandeză HMD Mobile, care produce acum telefoane Nokia cu Android.

În 2018, Terry Myers, fostul șef al diviziei Windows, spunea pentru CNBC că eșecul Windows pentru dispozitive mobile a avut două cauze: Microsoft a subestimat Android și a construit pe o platformă tehnologică veche.

Pe lângă achiziția Nokia, Microsoft mai are un eșec în piața telefoanelor. În 2010 a lansat două telefoane proprii, numite Microsoft Kin. Acestea erau smart, dar nu foloseau Windows Phone, ci alt sistem propriu (Windows CE) și aveau ecrane tactile și tastatură fizică. Cele două au provocat la rândul lor o gaură financiară gigantului american, iar, potrivit New York Times, vânzările au fost oprite la doar 48 zile de la lansare.

Abonează-te la newsletter-ul nostru

Informații cu cele mai bune materiale din timpul săptămânii. Abonează-te pentru a fi la curent!
Vă mulțumim pentru abonare!